Referinte critice

Valentin CIUCA, DUMITRU MACOVEI SAU PLENITUDINEA CULORII

Si acum, ca de fiecare data, Galeriile de arta de la Centrul international “George Apostu” si-au incredintat spatiul expozitional unui artist aflat la maturitate, nobil ca viziune, statornic in credinta ca pictura este, inainte de toate, culoare. Experienta de pictor obisnuit cu suprafetele mari ale boltilor de biserici si cu canoanele impuse de erminiile bizantine ii ingaduie atunci cand se consacra picturii de sevalet, sa dea frau liber fanteziei intr-un mod adecvat exprimarii libertatii interioare.

Problema acestei libertati nu exclude apelul la marile lectii ale maestrilor de altadata si nici contaminarile cu unii ilustrui contemporani. Receptivitatea fata de modele, paradigme artistice de autoritate, fac ca discursul sa dobandeasca virtutile unei veritabile sinteze, realizata de un creator inzestrat si capabil de incitante reformulari. Aluviunile culturale, straturile succesive de acumulari conduc artistul in mod necesar spre propria sa viziune. In acest fel, se simte adevarul observatiei: cu cat stii mai mult cu atat poti exprima mai mult.

Constatarea generala, la nivelul ansamblului, este ca Dumitru Macovei stapaneste cu profesionalism arta culorii, ca se manifesta ca un observator sagace si ca gesturile lui au siguranta si dezinvoltura. Chiar si atunci cand par indelung elaborate, ele nu estompeaza efectul spontaneitiatii iar regia compozitionala nu lasa sa se intrevada exercitiile prealabile. Fie ca in unele lucrari razbt ecouri tarzii din cercetarile si solutiile cubistilor, ale dezinvoltului Matisse, efectele cromatice rafinate din naturile stativce palladyene ori exotismul peisajelor oceanice ale lui Gauguin, in totalitatea ei opera poarta sigla autorului care se fereste inteligent de citate, apeland la interpretari personale. Forma plastica se structureaza verosimil, se pulverizeaza apoi prin analize grafice si cromatice pentru ca ansamblul sa aiba o coerenta si sugestivitate reale. Juxtapunerea unor mari suprafete colorate intens cu altele vibrate prin valori si tonuri succesive arata nu numai indemanarea ci si o buna stiinta a organizarii spatiului. De aceea nu surprind alaturarile unor forme tratate angular cu altele beneficiind de voluptatea insinuanta a liniilor curbe.

Temperament solar, aspirand spre echilibru si armonie, Dumitru Macovei exprima o natura stenica, construita pozitiv si atasant. Intr-o lume traversata de spaime si angoase el vine cu un discurs axat pe valorile unei colocvialitati dominata de comunicare si toleranta. Printr-un asemenea comportament se rataseaza spiritelor moderne pentru care identitatea nu functioneaza ca termen opus integralitatii. Totodata, exprima optiunea clara in favoarea ideii ca fiecare generatie poate contribui la implinirea unui patrimoniu de cunoastere in sensibil a fiintei umane.

Dincolo de satisfactia imediata, lucrarile lui Dumitru Macovei determina reactii de atasament imediat – dialogul vizual este stimulator pentru tot felul de necesare filiatii culturale, semn de netrucata solidaritate atat cu trecutul cat si cu valorile artei de azi. De la icoane si scene biblice pictorul a trecut firesc la exigentele limbajului plastic modern dovedind ca, diferite ca motiv, ele au, in profunzime, o substanta comuna. Prin Dumitru Macovei gruparea artistica din Bacau inregistreaza un nou succes, adeziunea confratilor si simpatia publicului nefiind deloc elemente de neglijat. In fond, reusind sa genereze bucuria celor din jur, pictorul se afla mai aproape de Dumnezeul icoanelor sale.


​Ziarul Adevarul de Seara

Dumitru Macovei:

“Pentru mine arta, este un fel de a trai”
Artistul este pasionat de pictura pe sevalet si bisericeasca. De mai bine de 36 de ani, el lucreaza pentru a aduce “frumosul” in viata oamenilor.

Nascut in Moinesti, Dumitru Macovei a prins dragoste pentru pictura inca de pe bancile liceului. Indrumat de Ovidiu Munteanu, profesorul de desen din anii de gimnaziu, el a descoperit ca are hemare pentru arta, in special pentru pictura. Ceea ce a fost la inceput o sarcina scolara s-a transformat in pasiune si nu a mai renuntat la culori niciodata.

“Chiar in luna martie, voi aduce pentru bacauani o expozitie de tablouri la Galeriile Alfa. Voi expune peisaje, portrete si flori”, a precizat artistul. De-a lungul timpului si-a perfectionat tehnica de sevalet, chiar daca este cunoscut mai ales pentru maiestria cu care realizeaza fresce in biserici. Acolo am invatat ce inseamna pictura bisericeasca, ce inseamna programul iconografic din ierminia picturii bizantine”, a mai adaugat Dumitru Macovei. Dupa un accident de masina in 1977, care l-a tinut doi ani la pat pentru recuperare, artistul a obtinut autorizatie de zugrav in cadrul Patriarhiei.

“Timp de doi ani am pictat pe panze. Nu m-am lasat, recuperarea mea a fost lunga. Dumnezeu a avut un plan cu mine. Sa pictez poate in biserici tot restul vietii”, a spus Dumitru Macovei. Pentru maiestria cu care a realizat pictura de interior a manastirii Dridu, el a primit premiul Uniunii Artistilor Plastici din Bucuresti in 2004.

“M-am bucurat nespus, mai ales ca am folosit tehnica veche, cu carbuni realizati din crengi de vita de vie, var macinat si caramida pisata. Sunt printre putinii care stapanesc aceste indeletniciri”, a mai continuat el.

Picteaza oameni din poze

Chiar daca de-a lungul anului este prins intre lucrari la manastiri din diferite locuri din tara, Dumitru Macovei isi face mereu timp pentru a realiza lucrari de pictura pe panza. Adora sa redea flori, curtile caselor si sa puna in lumina, cu ajutorul penelului, portretele oamenilor care au trait in jurul anului 1850.

“Sunt pasionat de tot ce este vechi. Ba mai mult, am pictat si mobilier antic. Este o pasiune in familie pe care o impartaseste si soacra mea, care mi-a dat un album cu fotografii autentice din acele vremuri”, a precizat pictorul.

Lucrarile sale au fost expuse in toate colturile tarii dar si in Paris si Finlanda, la expozitii de grup, si in cadrul unor expozitii personale in Germania, Belgia si Italia.

Pentru ca indrageste foarte mult si locurile unde locuieste, Dumitru Macovei a realizat o pictura de circa 200 de metri patrati pe Casa Casatoriilor din Moinesti.

Care sunt bisericile in care ati pictat?

Am pictat in Manastirea Dridu, Complexul Brancoveanu din Ramnicu-Sarat, Turla Bisericii din Ramnicu-Sarat, in Biserica Coltea si la Manastirea Vladiceni. In Ucraina am pictat o biserica noua, la Poieni.

La ce lucrati in prezent?

In prezent, lucrez la pictura unei biserici din Constanta. Cand vine primavara

abia astept sa plec din nou la treaba, indiferent de locul unde sunt solicitat. Pentru mine pictura a devenit un mod de a trai.

Ce-i place:

Dumitru Macovei indrageste florile, in special cele din gradina casei sale. Este pasionat de antichitati, motiv pentru care colectioneaza covoare, icoane si piese de mobilier vechi, pe care ii place sale si picteze.

Ce nu ii place:

Nu-i place politica, dar o considera “un rau necesar”. Uraste anotimpul geros, de aceea abia asteapta sa vina vara. De asemenea, nu-i place ideea de a avea un program fix.


Adrian Silvan Ionescu

Moinestiul este, fara indoiala, un loc predestinat pentru creatia artistica, iar umbra trecerii lui Stefan Luchian pe acolo, in vara anului 1909 – ultima sa iesire la piesaj – reprezinta o constanta binecuvantare si motiv de emulatie pentru toti acei localnici dedicati paletei si penelului. Dumitru Macovei este unul dintre acesti pasionati truditori in fata sevaletului si a motivului peisagistic oferit, cu atata generozitate, de imprejurimi. Colturile de natura reprezinta un subiect predilect al pictorului, fie ca le trateaza intr-o maniera naturalista, chiar academica – amintind de solida creatie a maestrilor interbelici – fie ca o aduce in zona decorativului, aplicand pete plastice si nuante electrica, de extractie *fov* pe filiera Scolii de la Paris si a grupului german Der Blaue Reiter de la inceputul acestui Veac.

Sariturile de la schematismul si privirea plonjanta a supra unui grup de case, populate cu personaje misterioase, stapanite de forta livitatiei, si cadrajul clasic al unei rezidente monumentale – precum palatul Ghica- Comanesti – in tonuri sobre de ceruri si albastruri, se face fara efort, cu o eleganta si un firesc elocvente pentru siguranta plasticianului si disponibilitatile sale de a se simti in largul sau in ambele forme de expresie. Cateva evadari spre abstract il dovedesc pe Dumitru Macovei un sintetist de forta care poate combina sugestiile oferite de motivul studiului sau – peisaj, natura statica ori decor ideoplast desprins de pe o scoarta veche, ce il leaga de traditiile industriei casnice taranesti – cu proiectia mentala a acestora in spatiul bidimensional al panzei. O velocitate a tuseului confera vitalitate tuturor compozitiilor sale, unele doar ebose ce pastreaza transparenta primelor impresii si nervul consemnarii dintr-o suflare, altele bogat *impastate* retinand amprenta penelului in grosimea uleiului.

Repertoriul naturilor sale statice este subsumat mobilierului si obiectelo comune, cu un aer de revolut ce denota un spirit de colectionar: cufarul cu ferecaturi de alama, godinul cu burlanul ce strabate angular ca un brat uman, camera stramta, suportul de stergare si rufar pusa la uscat, polita acoperita cu o scoarta populara pe care troneaza cateva ulcele de ceramica smaltuita si blide de lemn, mese asternute cu alb, centrata de o lampa cu gaz in jurul careia sunt dispuse diverse recipiente. Prin imobilismul lor si chietudinea ce o exala relaxarea totala a trupurilor, tot naturii statice pot fi adjudecate si compozitiile cu niste caini care dorm, facuti colac, pe o cerga vargata. Rotunjimile anatomice, moliciunea muschilor destinsi se confrunta cu benzile paralele, contrastante, ale tesaturii groase. Florile sunt un alt motiv drag pictorului, fie asezate, gospodareste, in faza, fie surprinse in mediul lor natural, in coroanele copacilor sau in inflorescentele arbustilor, ca mari explozii de tonalitati deschise. Uneori, in functie de context, cu propersiunea* sa pentru sintetism si decorativ, Dumitru Macovei in cadrul tabloului, realizeaza adevarate proiecte de imprimeuri ce ar fi demne sa inobileze vestimentatia de vara a elegantelor. Prin contrastele create intre trunchiul rosu al arborelui, fondul in dublu registru de verde si albastru-violet, pe care se decupeaza petalele roz, autorul isi afirma buna cunoastere a stampelor japoneze.

Activand si ca muralist cu realizari notabile in pictura bisericeasca, pentru care are o inalta calificare, Dumitru Macovei a fost tentat de subiectul sacru in pictura sa de sevalet, propunand mai multe compozitii de mare forta evocatoare din Ciclul Cristologic.

Plastician cu varii preocupari, Dumitru Macovei isi afirma maturitatea creatoare prin fiecare din lucrarile sale, profund gandite si laborios finisate.